"Ceausescu si sotia nu va vrem in Romania!"
  

Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit din Capitală pe 22 decembrie, la bordul unui elicopter. Ei s-au îndreptat spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:00, apoi au decolat spre Târgoviște.

În apropiere de Boteni (lângă șoseaua București-Târgoviște) au abandonat elicopterul (13:30), căruia armata i-a cerut să aterizeze. Soţii Ceauşescu au ajuns în apropiere de Târgovişte cu maşinile unor persoane oprite pe stradă de ofiţeri de securitate.

Au stat ascunși lângă o pădure până la lăsarea întunericului, când au mers la sediul Miliției Județene, ocupat între timp de revoluţionari. Aici soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționari.

 În jurul orei 18:00, sub escorta armatei şi miliţiei, au fost transportați la garnizoana din Târgoviște (UM 01378 și UM0147).

Românii sărbătorind prima zi de libertate

Anunţul arestării soţilor Ceuşescu a fost primit cu urale de revoluţionarii aflaţi în studioul Televiziunii Naţionale Române.

În seara zilei de 24 decembrie, are loc şedinţa Consiliului Militar Superior la care participă Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan şi opt generali. La ora 20:00, Ion Iliescu scrie de mână o hotărâre a CFSN prin care se constituie un Tribunal Militar Excepţional pentru judecarea de urgenţă a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.

În jurul orei 21:00, Ion Iliescu îl însărcinează pe generalul Victor Stănculescu să se ocupe de organizarea procesului de a doua zi, în sediul UM 01417 Târgovişte, acolo unde Nicolae şi Elena Ceauşescu erau deţinuţi din 22 decembrie. 

25 decembrie, ora 5:30, soţii Ceauşescu sunt aduşi cu TAB-ul la Comandamentul garnizoanei, unde va avea loc procesul lor. Pentru a nu fi observaţi, plutonierul Constantin Stoican ambalează motorul ca să facă o perdea de fum şi să mascheze coborârea lor.

După vizita medicală, inculpaţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt aduşi în sala de judecată improvizată în unitatea militară.    

Sfârşitul Revoluţiei

Completul de judecată este condus de Gică Popa şi Ioan Nistor, judecători militari şi de maiorul de justiţie Dan Voinea, care primeşte ordin să întocmească rechizitoriul de punere sub acuzare. (Emil Constantinescu, Păcatul Originar, sacrificiul fondator, vol 1, p 353-354).

Avocaţii apărării sunt: Nicolae Teodorescu şi Lucescu Constantin – din stenograma procesului.

Prima intervenţie la proces avut-o judecătorul Gică Popa, care le-a comunicat inculpaţilor caracterul excepţional al procesului.

Capetele de acuzare, potrivit dosarului întocmit de procurorul-maior Dan Voinea:

1. Genocid – peste 60.000 de victime

2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat.

3. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc.

4. Subminarea economiei naţionale.

Ulterior, a existat şi un al cincilea punct în actul de acuzare pentru procesul de la Târgovişte, punct ce a fost introdus de către Ion Iliescu la Bucureşti. (Grigore Cartianu, Sfârşitul Ceauşeştilor, p 478, anexe)

Procurorul Voinea cere condamnarea acestora la moarte pentru săvârşirea faptelor penale menţionate în cele patru capete de acuzare.    

Demonstranţi manifestând împotriva lui Ceauşescu

În timpul procesului Ceauşescu spune, de mai multe ori, că nu răspunde decât în faţa Marii Adunări Naţionale, că acest proces este o mascaradă şi că nu recunoaşte nimic. 

Judecătorul Popa îi răspunde : „Mascaradă ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Asta e mascarada pe care ai făcut-o şi ai dus ţara în pragul prăpastiei”.

Pe măsură ce este bombardat cu acuzaţii, Nicolae Ceauşescu aminteşte deseori de „lovitura de stat” dată de „trădători” şi de „agenturile străine”.    

Ultima parte a procesului îi are în prim plan pe avocaţii apărării, Nicolae Teodorescu şi Constantin Lucescu, dar aceşti se comportă ca nişte acuzatori. 

Nicolae Teodorescu constată că soţii Ceauşescu se fac vinovaţi de toate acuzaţiile aduse de procuror şi cere condamnarea la moarte a clienţilor săi. 

Constantin Lucescu spune că a-i mai da cuvântul lui Ceauşescu este „o jignire adusă poporului român”.

În dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, opt paraşutişti de la Boteni au fost îmbarcaţi în două elicoptere pentru o „misiune de gradul zero”.

Aceştia, fără să ştie, formau plutonul de execuţie, format din şapte subofiţeri conduşi de căpitanul Ionel Boeru  - toţi erau înarmaţi. Cei opt au fost recrutaţi pe bază de voluntariat din 50 de militari, ulterior 20 de voluntari.    

Ionel Boeru, şeful comandoului de paraşutişti şi şef al plutonului de execuţie despre starea lui Ceauşescu înainte de proces: „Era de nerecunoscut. Alb ca varul, ciufulit şi neras. Parfumat însă, mirosea frumos. (...) (Grigore Cartianu, Sfârşitul Ceauşeştilor)

La 14:30, Tribunalul se retrage într-o sală alăturată, pentru deliberare. După 10 minute, completul de judecată reintră în sală, iar Gică Popa citeşte sentinţa: 

„Tribunalul, în numele legii și al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii..."

Execuţia

Celor doi li se leagă mâinile la spate, în ciuda tânguielilor Elenei Ceauşescu. Cei doi au două ultime dorinţe: să moară împreună şi să nu fie legaţi la mâini. Le este îndeplinită doar prima. Sunt conduşi apoi, de către patru paraşutişti, către zidul execuţiei. Sunt executaţi la 14:50.

Dorin Cârlan, plutonier, unul dintre cei opt paraşutişti şi unul dintre cei patru care i-a dus pe dictatori la zidul execuţiei:

 „Mă aflam la un metru în spatele lui Ceauşescu. Când a văzut că mergem spre zid, şi-a dat seama că nu mai are nicio şansă. (...) am rămas cu imaginea aceea de... era ceva de genul «moartea căprioarei». Apoi i-a dat o lacrimă, chiar mai multe, şi a-nceput să spună: «Moarte trădătorilor!» Colegii l-au întors cu faţa înainte. Dar el a continuat să strige: «Moarte trădătorilor! Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă! Istoria mă va răzbuna!». (...) A început să cânte un fragment din Internaţionala: «Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii / Voi osândiţi la foame...» N-a mai apucat să zică «sus», că l-am trimis sus”. (Grigore Cartianu, Sfârşitul Ceauşeştilor, p 392-393, citând Interviu Dorin Cârlan, Bucureşti, 4 noiembrie 2009)    

În seara zilei de 25 decembrie la Televiziunea Română a fost făcut anunţul oficial al execuţiei dictatorului.

Regimul Ceauşescu a fost înlăturat dar preţul a fost imens: 1142 de morţi, 3138 de răniti. Au fost înregistrați nu mai puțin de 748 de copii - urmași de eroi-martiri. (Sursa: Wikipedia, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României.) 

După revolta din stradă au urmat revoluţia mentalităţilor şi reclădirea valorilor democratice fundamentale, în acord cu reperele, valenţele şi exigenţele lumii noi. Acest sacrificiu a dus la redobândirea dreptului la libera exprimare a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor, a drepturilor la proprietate şi libera circulaţie.    

Demonstranţii au adus flori în piaţă şi le-au oferit soldaţilor
Contribuții: povestire

Contributing editor  — Alina Conţeanu
Contributing editor  — Lina Vdovîi
Contributing editor  — Monica Paula Coman
Contributing editor  — George Gurescu
Archivist editor  — Mihai Ciobanu
16 mm film operator — Carmen Drăghici
Photo documentarist — Irina Bartolomeu
Photo and video editor — Silviu Panaite
Project coordinator — Dorian Stoica

Mulțumiri: tot conținutul media
În unele cazuri, e posibil ca povestirea prezentată să fi fost creată de o terță parte independentă. Aceasta nu reprezintă neapărat punctul de vedere al instituțiilor menționate mai jos, care au asigurat conținutul.
Traduceți cu Google
Pagină de pornire
Explorați
Aproape
Profil