6 iul. 1942

Anne Frank

Anne Frank House

 Viața. Jurnalul. Moștenirea

Anne Frank este una dintre milioanele de victime ale procesului de exterminare îndreptat împotriva evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut astăzi sub denumirea de Holocaust.   

Timp de doi ani, Anne și familia ei s-au ascuns într-o casă din Amsterdam unde tatăl ei avea sediul unei firme. Acolo și-a scris jurnalul, până când trupele naziste au descoperit ascunzătoarea familiei.   

Anne Frank a murit într-un lagăr de concentrare la vârsta de 15 ani.   

Jurnalul ei a supraviețuit războiului. A fost tradus în peste 70 de limbi și a făcut cunoscută povestea Annei în toată lumea.    

Varianta originală a jurnalului este expusă la Muzeul Anne Frank din Amsterdam.

Anne Frank la vârsta de un an, în brațele mamei sale Edith. Frankfurt pe Main, 13 iunie 1929.

Copilăria petrecută în Germania

Anne Frank se naște pe 12 iunie 1929 în orașul german Frankfurt pe Main. Este al doilea copil al familiei întemeiate de Otto Frank și Edith Frank-Hollander. Margot, sora Annei, are trei ani când aceasta se naște. Originea familiei Frank este evreiască.

Otto Frank cu fiicele sale, Margot și Anne, în august 1931. 

Otto Frank lucrează pentru banca aflată în proprietatea familiei sale. Din cauza crizei economice, afacerea nu merge bine. Viitorul propriei familii îi îngrijorează pe Otto și Edith Frank. La începutul anilor 1930, antisemitismul este în creștere în Germania. Tot mai mulți oameni susțin partidul lui Adolf Hitler, NSDAP. Printre mesajele de forță ale acestuia se află și puritatea rasială. În 1933 Hitler este numit prim-ministru și preia conducerea în Germania.

Otto Frank are oportunitatea de a deschide o filială Opekta în Amsterdam. Opekta este o afacere care comercializează pectină, un agent de gelificare folosit la fabricarea gemului.

Otto și soția lui decid să se mute în Olanda.  

În siguranță în Amsterdam

În 1933 Anne Frank și familia ei se mută într-un apartament situat în sudul orașului Amsterdam, într-un cartier în care mulți refugiați evrei găsesc un refugiu din calea antisemitismului.

Surorile Frank, Anne și Margot, învață olandeză repede și în scurt timp încep să se simtă ca acasă în Olanda. Anne este o fată plină de viață, un copil curios căruia îi place să fie în centrul atenției. Margot este mai tăcută din fire și cumva mai serioasă. Întotdeauna ia cele mai bune note la școală.

Otto Frank își deschide afacerea cu pectină într-o clădire din centrul Amsterdamului. Pentru că lucrează mult lipsește adesea de acasă. Edith Frank are dificultăți în a se acomoda cu noua ei viață în Olanda. Îi este dor de casă și își face griji pentru familia ei, pe care a lăsat-o în Germania condusă de Adolf Hitler.

Miep Gies vorbește despre munca sa la Opekta. Gies a fost una dintre confidentele familiei Frank și cea care avea să recupereze, mai târziu, jurnalul Annei.

Situația în Germania nazistă devine tot mai periculoasă pentru evrei.

În noiembrie 1938, cu largul concurs al autorităților germane, are loc pogromul cunoscut sub denumirea de „Kristallnacht” („Noaptea de cristal”).

În martie 1939, mama lui Edith părăsește Germania și se mută cu familia Frank, la Amsterdam.

În 1939 Germania invadează Polonia, declanșând cel de-al Doilea Război Mondial. Marea Britanie și Franța declară război Germaniei.

Varșovia este bombardată. 

Măsurile represive împotriva evreilor din teritoriile ocupate încep aproape imediat după bombardamentul desfășurat asupra capitalei poloneze.

Germania invadează Olanda

În mai 1940 Germania invadează Olanda. După bombardarea Rotterdamului guvernul batav optează pentru capitulare. Ocupația nazistă începe.

Generalul Winkelman, sosind la cartierul central al armatei germane pentru a semna capitularea Olandei, pe 15 mai 1940.

O legislație croită pe măsuri antievreiești

La scurt timp după ocuparea țării, naziștii introduc în legislație prevederi care fac viața evreilor foarte dificilă. Funcționarii publici de cult mozaic sunt concediați. Prezența evreilor în parcuri, cinematografe și la piscine este interzisă, iar familiile evreiești sunt obligate să-și trimită copiii doar la școli speciale.

Anne Frank surprinsă la fereastra casei sale din Amsterdam, în singurele imagini filmate cu chipul său 

Jurnalul Annei

În iunie 1942, mezina familiei Frank împlinește 13 ani. Printre cadourile primite se află și un jurnal care are pe copertă carouri roșu cu alb. Anne începe să scrie în el. Considerând că jurnalul este cel mai de preț lucru pe care îl are, Anne nu concepe altfel decât să îl ia cu ea atunci când, trei săptămâni mai târziu, familia Frank decide să se ascundă.

Holocaustul

Permanentizarea ocupației germane face ca situația evreilor din Olanda să fie din ce în ce mai precară. Începând din mai 1942 toți adepții iudaismului sunt obligați să poarte o stea galbenă pe hainele lor, ca semn distinctiv al diferenței rasiale. Din luna iulie a aceluiași an, evreii sunt obligați să se supună unui regim de muncă forțată. Oficial, ei sunt trimiși în colonii de muncă în Germania. În realitate, evreii sunt transportați în lagăre de concentrare pentru a fi uciși.

Încercând să evite deportarea, Otto și Edith Frank amenajează în secret un spațiu în clădirea din centrul Amsterdamului în care funcționează afacerea familiei. Pe 5 iulie 1942, sora Annei, Margot, este înștiințată că trebuie să se prezinte pentru a fi recrutată într-un lagăr de muncă. A doua zi, familia Frank se retrage în ascunzătoarea amenajată pe Prinsengracht, un canal faimos din centrul orașului și una dintre cele mai cunoscute artere ale Amsterdamului.

Familia Frank împarte ascunzătoarea cu partenerul de afaceri al lui Otto, Hermann van Pels, soția acestuia, Auguste, și fiul lor Peter.  Angajații lui Otto, Bep Voskuijl, Victor Kugler, Johannes Kleiman, Miep Gies și soțul acesteia îi aprovizionează pe cei ascunși cu alimente. 

În timpul zilei, familia Frank trebuie să păstreze liniște deplină. Cei care lucrează în depozitul amenajat la parterul clădirii de pe Prinsengracht nu trebuie să știe că acolo se ascund evrei, într-o anexă secretă. Doar seara și în timpul weekendurilor, cei șapte fugari pot vorbi fără să șoptească și au libertatea să tragă apa la toaletă.

După câteva luni, pe 16 noiembrie 1942, a opta persoană vine să locuiască în ascunzătoarea soților Frank. Este vorba de Fritz Pfeffer, dentistul lui Miep Gies. Pentru a-i face loc Margot se mută în camera părinților, iar mezina Anne împarte camera cu noul venit.

‘Numeroșii noștri cunoscuți evrei sunt arestați în grupuri. Gestapoul nu se poartă câtuși de puțin blând cu acești oameni (…) Dacă în Olanda este așa de rău, cum vor trăi ei în ținuturile îndepărtate și barbare unde sunt trimiși? Bănuim că cei mai mulți vor fi uciși. Radioul englez vorbește de gazări și poate că asta e, într-adevăr, cea mai rapidă metodă de exterminare.’

Notă din Jurnalul Annei Frank, 9 octombrie 1942

Razie în Amsterdam. Evreii sunt strânși pentru a fi deportați, 26 mai 1943.
Un tren pleacă din lagărul de tranzit de la Westerbork, situat în nord-estul Olandei, spre Auschwitz.

‘Știi încă de mult că dorința mea cea mai scumpă este să ajung într-o bună zi jurnalistă și, mai târziu, o scriitoare celebră.’

Notă din Jurnalul Annei Frank, 11 mai 1944

‘Oare chiar se apropie eliberarea atât de mult așteptată? (...) O, Kitty, partea cea mai frumoasă a debarcării este că am senzația că se apropie niște prieteni.’

Anne Frank, 6 iunie 1944

Cei din ascunzătoare urmăresc  cu entuziasm și speranță știrile despre invazia Normandiei. Otto Frank marchează cu bolduri avansul Aliaților împotriva trupelor germane, pe o hartă lipită pe peretele camerei în care locuiește.

Moartea Annei

Pe 4 august 1944 oamenii din ascunzătoarea de pe Prinsengracht sunt arestați, cel mai probabil în urma unui denunț rămas până astăzi cu autor necunoscut. Sunt trimiși în lagărul de tranzit de la Westerbork. Pe 3 septembrie 1944 sunt deportați la Auschwitz – Birkenau, în Polonia ocupată de Germania Nazistă. La intrarea în lagăr, bărbații sunt separați de femei. Anne își vede tatăl pentru ultima oară. Este cazată într-una din barăcile destinate femeilor, împreună cu sora Margot și mama Edith. 

La sfârșitul lui octombrie, Anne și Margot sunt transportate în lagărul Bergen – Belsen din Germania. Mama lor rămâne la Auschwitz, unde moare pe 6 ianuarie 1945. 

După o călătorie infernală de trei zile, Anne și Margot sosesc la Bergen – Belsen în Germania. Pentru că lagărul este suprapopulat, sunt nevoite să locuiască în corturi. Când acestea sunt distruse în timpul unei furtuni, Anne și Margot sunt mutate, împreună cu alți prizonieri, în barăcile supraaglomerate.

Lagărul de la Bergen – Belsen este un loc îngrozitor. Mâncarea e puțină sau chiar deloc, iar condițiile de trai sunt inumane. Din cauza lor, mulți prizonieri se îmbolnăvesc și mor. În urma unei epidemii de tifos, surorile Frank suferă aceeași soartă. Margot și Anne se sting în martie 1945, cu doar câteva săptămâni înainte ca lagărul să fie eliberat de trupele Aliaților.

Hanneli Goslar și Anne Frank se cunosc din perioada în care mergeau la aceeași grădiniță. Nu s-au mai văzut din vara anului 1942, când Anne s-a retras în ascunzătoarea de pe Prinsengracht. 

Ani mai tărziu, la Bergen – Belsen, acolo unde a fost și ea internată, Hanneli își amintește de ultima oară când a vorbit cu Anne.

Otto Frank este liber după ce rușii eliberează lagărul de la Auschwitz pe 27 ianuarie 1945. Tatăl Annei este singurul care supraviețuiește războiului dintre cei opt oameni din ascunzătoarea din Amsterdam.  

7 mai 1945, armata germană de pe frontul vest-european se predă la Reims, Franța

Întoarcerea lui Otto

După o călătorie lungă, Otto Frank ajunge în Amsterdam în iunie 1945. Se mută cu Miep și Jan Gies. Știe deja că soția sa Edith este moartă, dar nu are nicio veste despre soarta fetelor sale.

Câteva săptămâni mai târziu, Otto află că Anne și Margot sunt moarte. Abia atunci primește de la Miep jurnalul Annei. Fosta sa angajată și confidentă l-a păstrat cu grijă după arestarea familiei Frank din august 1944.

Otto Frank, în august 1945, alături de cele patru persoane care l-au sprijinit în încercarea de a scăpa de persecuțiile antisemite. În spate -  Johannes Kleiman și Victor Kugler. În față: Miep Gies, Otto Frank și Bep Voskuijl.

Jurnalul este publicat

După o perioadă de frământări, Otto Frank  decide să publice jurnalul Annei. Inițial, îi este greu să găsească o editură interesată. Otto le arată jurnalul mai multor oameni, printre alții și istoricului Jan Romein.

Acesta scrie un articol despre jurnalul Annei pentru cotidianul “Het Parool”, în ediția din 3 aprilie 1946. Articolul atrage atenția editurii Contact, care decide să publice însemnările Annei Frank. “Het Achterhuis” (“Anexa secreta”) apare pe 25 iunie 1947. Visul Annei s-a transformat în realitate după moartea ei: a devenit scriitoare.

În 1952, volumul devine faimos, după publicarea ediției în engleză, “Anne Frank: Jurnalul unei tinere“. În 1955 este adaptat pentru teatru de doi dramaturgi americani. Piesa are un succes considerabil pe Broadway.

În 1959, scenariul dramaturgic este transformat în film, cu Milly Perkins în rolul Annei Frank. 

Din ascunzătoare în muzeu

Succesul jurnalului provoacă un interes sporit și pentru locul în care Anne Frank s-a ascuns până la deportarea din august 1944. Oamenii încep să vină să vadă anexa secretă de pe Prinsengracht, ghidați fiind de angajații Opekta. În 1955 compania își mută sediul, iar pentru clădirea aflată într-o stare deplorabilă se fac planuri de demolare. Datorită intervențiilor unor persoane influente din Amsterdam casa este, totuși, salvată.  Cu sprijinul acelorași oameni, Otto pune bazele Casei Anne Frank. Muzeul este deschis pe 3 mai 1960. 

Un grup de studenți americani din Scarsdale vizitează Casa Anne Frank în 1961. 

În 1953, Otto Frank se căsătorește cu Fritzi Amarkovits. Cei doi se mută în Elveția. Jurnalul fiicei Anna continuă să joace un rol important în viața lui. Primește mii de scrisori  de la cititori din toată lumea, cărora le răspunde, cu ajutorul lui Fritzi. Otto moare în 1980.

Încă de la deschidere, Casa Anne Frank a atras un număr semnificativ de vizitatori. La mijlocul anilor 1990 o nouă clădire este construită lângă cea veche, pe Prinsengracht colț cu Westermarkt, pentru a face față interesului în creștere. În prezent muzeul are peste un milion de vizitatori pe a

Mai jos sunt ultimele imagini cu Miep Gies în muzeu, aranjând câteva documente personale, cu puțin timp înainte de deschiderea noului circuit muzeal pentru vizitare, în 1999.

Miep Gies este una dintre persoanele care i-au ajutat pe cei aflați în ascunzătoarea amenajată de familia Frank. 

Pentru cei care nu pot vizita muzeul din Amsterdam, Casa Anne Frank a creat Anexa Secretă Online, o versiune 3D a ascunzătorii din timpul războiului.

Casa Anne Frank este  o organizație independentă căreia i-a fost încredințată administrarea locului în care Anne Frank s-a ascuns și și-a scris jurnalul, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Casa Anne Frank aduce povestea casei de pe Prinsengracht în atenția oamenilor de pretutindeni pentru a-i încuraja să reflecteze cu privire la pericolele antisemitismului, rasismului și discriminării și la importanța libertății, egalității în drepturi și democrației. 

Fundalul acestei expoziții online reprezintă fotografia unui perete din ascunzătoarea Annei Frank, pe care ea a lipit diferite poze.

Contribuții: povestire

This exhibit has been created by the Anne Frank House
in Amsterdam. — For more information, visit http://www.annefrank.org. 

Diary quotes Anne Frank: —
Anne Frank: The Diary of a Young Girl : the definitive edition. Ed. by Otto H. Frank and Mirjam Pressler; transl. by Susan Massotty. — Copyright © The Anne Frank - Fonds, Basle, Switzerland, 1991, 2001
English translation of the diary — Copyright © Doubleday, a division of Random House, Inc. 1995, 2001

Mulțumiri: tot conținutul media
În unele cazuri, e posibil ca povestirea prezentată să fi fost creată de o terță parte independentă. Aceasta nu reprezintă neapărat punctul de vedere al instituțiilor menționate mai jos, care au asigurat conținutul.
Traduceți cu Google
Pagină de pornire
Explorați
Aproape
Profil