Masca la popoarele primitive, a căror cultură e considerată o adevărată ,, cultură a măştii”, ea reprezintă duhul strămoşului, animalul totemic al societăţii. Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerare, la care participă cei vii şi cei morţi. Măştile prezente la jocurile de Anul Nou la români constituie un mijloc de refulare a tensiunilor sufleţeşti acumulate în timpul anului. Piesa intră în categoria tipului demonic fiind compusă din obrăzar. Masca este confecţionată din lemn peste care s-au lipit fuioare de cânepă colorată ce redau o fizionomie umană. Masca prezintă o căciulă de miel pe cap. Sprâncenele şi mustăţile sunt din fuior.