Masca la popoarele primitive, a căror cultură e considerată o adevărată ,, cultură a măştii”, ea reprezintă duhul strămoşului, animalul totemic al societăţii. Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerare, la care participă cei vii şi cei morţi. Măştile prezente la jocurile de Anul Nou la români constituie un mijloc de refulare a tensiunilor sufleţeşti acumulate în timpul anului. Piesa intră în categoria tipului demonic fiind compusă din obrăzar simplu. Masca este confecţionată din carton peste care s-a lipit un tifon şi redă o fizionomie umană.. Întreaga piesă este vopsită cu alb, negru şi roşu. Buzele şi obrajii proieminenţi sunt realizate cu vopsea roşie.