Gospodărie-atelier de confecţionat instrumente muzicale, Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava

Achiziţionată din Câmpulung Moldovenesc, gospodăria prezintă caracteristicile arhitectonice specifice zonei pastorale ale Bucovinei, ilustrând - prin inventarul atelierului meşteşugăresc şi prin produsele realizate: buciume şi tilinci - specificul tehnologic şi instrumental al străvechiului meşteşug de confecţionare a instrumentelor muzicale populare, din acest renumit centru.
În cadrul arhitecturii populare specifică zonei montane cu mari păduri de conifere, se evidenţiază casa cu foişor şi prispă, precum şi anexele gospodăreşti cu caracter pastoral, realizate din grinzi masive de brad, clădite în cununi orizontale şi încheiate la capete în coadă de rândunică.
Casa, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, prezintă, la etaj, un plan evoluat, format din locuinţa propriu-zisă, cu trei încăperi (tindă, odaie şi bucătărie) iar la parter, un beci cu intrarea din curte, amenajat sub ultima încăpere. Pe faţada principală a casei şi pe latura dreaptă, aceasta prezintă o prispă deschisă, cu stâlpi ornamentali (care susţin streaşina lată a acoperişului), întreruptă de foişorul plasat asimetric, în partea stângă a faţadei.
Instalaţiile de foc ale locuinţei şi mobilierul fix (laviţele, dispuse în unghiul luminos al încăperii) constituie elemente etnografice valoroase care configurează schema tradiţională a organizării interiorului locuinţei.
Şura şi grajdurile ilustrează, prin dimensiuni, tehnică de construcţie şi materiale, importanţa preponderentă a creşterii animalelor în economia gospodăriei.
Planimetric, construcţia este prevăzută cu trei compartimente: în mijloc, şura deschisă (pentru adăpostirea utilajului agricol), în dreapta, grajdul animalelor şi, opus acestuia, cămara, cu o mică prispă în faţa intrării. Spaţiul etajat peste toate cele trei compartimente, extins în consolă spre curte, serveşte ca fânar. La mijlocul acoperişului înalt, în trei ape (cea de la frontonul anterior al construcţiei este teşită, după modelul baroc austriac, pătruns în toată Bucovina în secolul al XIX-lea), cu învelitoare din şiţă de brad, este practicată deschiderea pentru introducerea fânului din curte.
Fântâna este de tipul celor cu roată şi ghizd octogonal, din grinzi de brad încheiate în coadă de rândunică, cu acoperişul conic, din şiţă.
Atelierul meşterului buciumar şi fluierar (tilincile sunt fluiere din lemn de esenţă moale, fără dop) este improvizat, degroşarea materialului făcându-se în curte, o parte a operaţiunilor, în şură şi altele în foişorul casei. Aceasta denotă caracterul auxiliar al meşteşugului, apărut în numeroase centre cu străvechi tradiţii pastorale, ca o completare firească a acestei ocupaţii.
Tehnologia meşteşugului se reduce la operaţiuni simple de tăiere, cojire, scobire, îmbinare şi învelire în coajă de mesteacăn, iar instrumentarul este compus din diferitele unelte ascuţite, adecvate procedurilor amintite, fără o specializare deosebită.