Staul circular, Ludeştii de Sus, judeţul Hunedoara

În munţii Orăştiei, civilizaţia dacilor a atins înflorirea deplină înaintea cuceririi de către romani. Este zona în care dacii au edificat mari construcţii şi fortificaţii de piatră, având în jurul lor numeroase aşezări rurale, multe din acestea continuând în timp, cu aşezările actuale ale ţăranilor din această zonă înaltă a sudului Transilvaniei.
Vechea casă dacică, reprezintă o soluţie specifică de adaptare la mediul de viaţă montan şi la tradiţiile arhitecturii civile. Neîndoielnic, ea s-a constituit în model, pentru realizarea încă din epoca preromană şi apoi din cea daco-romană, a construcţiilor poligonale cu funcţii pastorale, denumite staul (lat. stabulum,-i) documentate arheologic în Munţii Orăştiei. Staulele poligonale, cu nouă laturi, mai puteau fi văzute, cu zecile, pe culmile dealurilor din imediata apropiere a cetăţilor dacice, până în perioada interbelică.
Asemenea staule erau răspândite din platforma Luncanilor până în Valea Sebeşului. Valoarea lor documentar-istorică sporeşte prin oferirea soluţiilor tehnice de cea mai mare eficienţă constructivă: cu minimum de materiale de construcţie şi de efort, se obţinea un maximum de spaţiu de adăpostire a animalelor pe timp de iarnă. Staulele de acest tip continuă modalităţi dacice de construire a caselor; pe cununa de bârne orizontale, dispuse pe nouă laturi, se ridică un acoperiş conic, din căpriori de brad, acoperit cu şiţă şi având asemeni unei chei de boltă, în vârful său, o cruce de lemn, cu triplă funcţie: punct de îmbinare, pălărie de protecţie a vârfului construcţiei pentru a preveni infiltrarea ploilor sau a apei din topirea zăpezii (popular i se mai spune în zonă cruce cu pălărie ) şi simbol al credinţei creştine de protecţie a staulului împotriva spiritelor rele. Staulul a aparţinut familiei de oieri Rujoi, din Ludeştii de Sus. Din cauza distanţei până la biserica din sat (staulul se află pe Dealul Strugarilor, la 1000 m altitudine şi trei ore de urcuş), mormintele familiei se află în vecinătatea staulului, obicei întâlnit des în partea de vest a Carpaţilor Meridionali, amintind de celebra temă a Mioriţei, balada păstorului român.