Memorial Sighet: Sala 82 - „Primăvara de la Praga” (1968) - Charta 77 (1977) - Revoluția de catifea (1989)

În Cehoslovacia puterea a fost preluată la 25 februarie 1948 de către comuniști. În același an, liderii democrați Eduard Beneš și Thomas Masaryk au fost arestați. Nemulțumirile în fața ipocriziei ideologice și a stagnării din economie au crescut treptat și au izbucnit flagrant după două decenii, în 1968, prin încercarea impunerii chiar în sânul P.C. a unui „socialism cu față umană”. Liberalizarea din timpul „Primăverii de la Praga” a dezlănțuit o mișcare reformatoare în toată societatea cehoslovacă, documentul programatic al acesteia fiind „Manifestul celor 2000 de cuvinte”, lansat de un grup de intelectuali, în frunte cu Ludvik Vaculik. Emanciparea a părut atât de periculoasă Kremlinului - și acoliților săi din Ungaria, RDG, Polonia și Bulgaria - încât în noaptea de 20/21 iunie 1968 trupele Pactului de la Varșovia - dintre care a lipsit, spre cinstea ei, România - au invadat Cehoslovacia, pretinzând că o eliberează. Astfel, au fost distruse speranțele a milioane de oameni că socialismul poate fi reformat și că ideologia comunistă este compatibilă cu libertatea. După ce sovieticii au impus liderilor „Primăverii de la Praga” o capitulare treptată, ca și staționarea trupelor sovietice pentru un termen nedefinit, au urmat excluderi din partid și din slujbe, reintroducerea cenzurii și terorii, iar societatea cehoslovacă a intrat intr-o adâncă deznădejde și apatie, în așa-numitul „proces de normalizare”. Autoimolarea studentului Jan Palach, urmată de alte câteva sinucideri în semn de protest, a constituit însă simbolul unei rezistențe latente de lungă durată. O mulțime de asociații, mișcări, cenacluri, universități clandestine, cluburi de jazz s-au înființat, desfășurând o activitate aproape continuă de apărare a drepturilor omului și de hărțuire a inerției regimului comunist condus de Gustav Husák. Cea mai importantă grupare de protestatari a fost „Charta 77”, care a funcționat în clandestinitate din ianuarie 1977 până în noiembrie 1989, când „Revoluția de catifea” a învins, promovând în fruntea statului pe Václav Havel.