Masca la popoarele primitive, a căror cultură e considerată o adevărată ,, cultură a măştii”, ea reprezintă duhul strămoşului, animalul totemic al societăţii. Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerare, la care participă cei vii şi cei morţi. Măştile prezente la jocurile de Anul Nou la români constituie un mijloc de refulare a tensiunilor sufleţeşti acumulate în timpul anului. Turca, Capra, Cerbul se joacă din seara de Crăciun până la Bobotează, Turca este cioplită şi sculptată din lemn, întocmai ca un cap de cerb ori de ţap, având printre corniţe fel de fel de panglici, bentiţe sau mărgele şi cu clopoţei la urechi. De falca de dedesupra sunt legate pe la grumaz nişte sfori cu care jucătorul îi pune capul în mişcare. Capul e înţepenit într-o bâtă mică. Împrejurul bâtei de la grumaz, e croită din covoare scumpe o fustă femeiască şi care e împodobită cu tot felul de năfrămi de mătase şi ţinte. Jucătorul intră sub această haină şi se rezeamă pe bâtă.