Gospodărie-atelier pentru prelucrarea borangicului, Croici-Mătăsari, judeţul Gorj

Construită în anul 1888, casa din Croici-Mătăsari, judeţul Gorj (transferată în muzeu în anul 1978) constituie un valoros monument de arhitectură populară gorjeană, provenit dintr-un centru rural specializat în cultura viermilor de mătase şi prelucrarea firului de mătase naturală (borangic).
Monumentul ilustrează (comparativ cu casa-atelier de prelucrare a părului de capră, din Musculeşti, judeţul Gorj), evoluţia stilului arhitectonic şi a tehnicii de construcţie a locuinţei gorjene, de la casa cu un nivel, la cea cu două nivele, care încorporează, la parter, cămara, având funcţia de depozit pentru produsele agricole şi pomicole, construcţie independentă, în cazul gospodăriei din Musculeşti.
Ca o particularitate specifică Gorjului, evidenţiem realizarea întregii construcţii pe cele două nivele, exclusiv din lemn de stejar, pe o temelie de piatră, cu învelitoarea acoperişului în patru ape, lucrată tot din şiţă de stejar.
Parterul construcţiei, monocelular, serveşte drept cămară, având în faţă o prispă deschisă, cu intrarea directă din curte şi stâlpi de susţinere a etajului. Orientată spre poarta gospodăriei, scara de acces la etaj este lucrată din blăni masive de stejar, fiind alipită peretelui cămării.
Locuinţa, situată la etaj, păstrează planul tradiţional cu două încăperi, prima servind ca bucătărie (căminete) şi fiind mobilată cu o vatră liberă cu un coş de tiraj (corlată), iar cea secundă, fiind camera de locuit (hodaie), încălzită cu o sobă oarbă.
O prispă cu stâlpi sculptaţi decorează faţada principală (orientată spre curte) a casei, fiind întreruptă, exact la mijlocul construcţiei, de foişorul care depăşeşte linia prispei, având propriul său acoperiş, susţinut pe cei patru stâlpi decoraţi mai simplu. Prispa continuă, pe latura din spate a casei, sub forma unui coridor deschis, care conduce la latrină. Ca mobilier, prispa este prevăzută cu un pat folosit pe timpul verii, când spaţiile interioare (în special, hodaia) sunt afectate creşterii viermilor de mătase.
Ocupaţia creşterii viermilor de mătase are un caracter sezonier, fiind completată de industria casnică textilă a prelucrării firului de borangic, ambele desfăşurându-se în incinta locuinţei.
În sezonul aprilie-iunie, în hodaie sunt amenajate, pentru hrănirea viermilor de mătase, paturile suprapuse, din blane. Operaţiunea trasului firului de borangic, de pe gogoaşă, se face în căminete, în apropierea vetrei, folosindu-se apa încălzită pe vatră şi roata de tras firul de borangic, în cele două variante ale sale. Torsul (pe o furcă specială), urzitul, depănatul şi ţesutul (la un război obişnuit, prevăzut, însă, cu o spată foarte deasă) se desfăşoară în hodaie, după evacuarea mobilierului utilizat la creşterea viermilor.
Firul de borangic obţinut (ca şi pânza ţesută în casă) a fost valorificat la realizarea pieselor de port, a cârpelor pentru decorarea locuinţei, sau comercializat în alte centre sau zone, ceea ce a conferit acestor câtorva sate, caracterul de centre specializate în practicarea meşteşugului textil al producerii borangicului, fapt atestat şi prin toponimul Mătăsari, dat comunei de satele învecinate localităţii de provenienţă a monumentului.