Gospodărie cu ocol întărit, Măgura, judeţul Braşov - 21

Transferată în muzeu în anul 1972, gospodăria cu ocol întărit, Măgura, provine din zona Branului - străveche vatră românească - locuită de o populaţie harnică de păstori şi crescători de vite, care a ştiut să folosească cu pricepere condiţiile naturale.
Datând de la 1844 (cum dovedeşte o inscripţie aflată pe una din grinzile casei de locuit), monumentul reprezintă forma cea mai evoluată şi interesantă, cunoscută de arhitectura pastorală românească, cu o largă răspândire în regiunile muntoase ale ţării, formă întâlnită şi în alte ţări. Apărut din necesităţi economice, în forme incipiente încă în epoca dacică, acest tip arhitectonic constituia, în satele brănene, modul obişnuit de alcătuire a locuinţelor, până la finele secolului al XIX-lea. În general, gospodăriile cu ocol întărit din zona Branului, sunt alcătuite din patru laturi (două-trei ocupate de casă şi acareturi, pe ultima fiind un gard întărit şi acoperit), dar se întâlnesc şi exemplare cu mai multe laturi - şase, nouă sau chiar doisprezece.
Unitatea adusă în muzeu, respectă planul şi toate elementele acestui gen de construcţii din zonă, fiind reprezentativă.
Se compune din: locuinţa propriu-zisă (tinda, căsuţa, casa mare şi un celar), două grajduri pentru vite şi fierbătoarea, cu pivniţă sub ea, aflate în interiorul ocolului şi o crosnie (adăpost pentru oi), aflată în afara ocolului.
Este construită pe fundaţie de piatră, din bârne de brad, groase, încheiate la capete cu cheutori. Acoperişul, în patru ape, este realizat din căpriori şi laţi prinşi în cuie de lemn, cu învelitoare din şindrilă horjită. Curtea interioară, pavată cu piatră, pe margini este prevăzută cu podea de lemn. Podurile grajdurilor în care se păstrează fânul comunică cu podurile aflate deasupra gardului şi deasupra fierbătoarei, nu au însă legătură cu podul locuinţei, spre a feri fânul de scântei. Dimensiunile întregii construcţii, cât şi unghiul de înclinaţie al şarpantei, îi conferă o notă deosebită de monumentalitate.
Cu rosturi funcţionale, bine determinate, acest tip de gospodărie a avut o mare importanţă în viaţa economică a crescătorilor de animale. Astăzi nu se mai construiesc astfel de gospodării, numărul celor existente fiind în descreştere, fapt ce întăreşte valoarea documentară şi importanţa istorico-etnografică a acestui monument.