Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu (1817–1891) a fost un politician liberal, istoric, avocat și publicist român, implicat în reforme majore ale statului român. El a fost prim-ministru al României (1863–1865), colaborând îndeaproape cu Alexandru Ioan Cuza pentru Unirea Principatelor și reformele acestuia, inclusiv secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară. De asemenea, a contribuit la abolirea sclaviei romilor, a susținut ideile unioniste și a fost un ideolog al Revoluției de la 1848.

A fost redactor al revistei Dacia Literară și profesor la Academia Mihăileană, activând intens în sfera culturală și politică. După Revoluția de la 1848, a promovat autonomie, drepturi civile și unirea cu Țara Românească. A avut un rol important în politica externă, fiind ministru al Afacerilor Externe și reprezentant al României la Congresul de la Berlin, unde a apărat independența țării.

Kogălniceanu a fondat Partidul Național Liberal, a fost președinte al Academiei Române și a reprezentat România diplomatic în Franța. În plan cultural, a publicat documente istorice și a contribuit la promovarea descoperirilor arheologice. Figura sa rămâne emblematică pentru reformele modernizatoare și naționalismul moderat din secolul al XIX-lea.