Poartă monumentală, Mârşa, judeţul Sibiu - 73E

Poarta monumentală transferată în anul 1974 de la Uzina Mecanică din Mârşa, situată la intrarea principală a Muzeului în aer liber, a fost la origine un arc de triumf ridicat între anii 1940-1942 de către o echipă de elevi ai Şcolii de Arte şi Meserii din comuna Racoviţa, din dorinţa comandantului militar al Uzinei, colonelul Ioan Popoviciu. Proiectul acestei capodopere îi aparţine lui Traian Bilţiu Dăncuş.
Inspirată din poarta tradiţională din Maramureş, poarta are trei stâlpi, între care sunt fixate foile porţii şi o portiţă laterală, sub un singur acoperiş. Dimensiunile sunt impresionante: lungime 9,61 metri, lăţime 4 metri, înălţime 7 metri, aripile porţii având o lăţime de 6 metri, iar portiţa de 1,20 metri. Stâlpii, fruntarul (grinda de sus a porţii), pragul de sus al portiţei şi chituşii (elementele de îmbinare a stâlpilor cu fruntarul), care formează împreună tiara (scheletul porţii), sunt asamblate cu ajutorul cuielor de lemn. Hăizaşul (acoperişul) este susţinut de zece grinzi transversale, frumos cioplite cu motive geometrice, fiind acoperit cu draniţă (şiţă) de brad. Aripile porţii sunt făcute din cinci scânduri aşezate pe orizontală, frumos ornamentate cu motivele: dintele de lup (în forma dinţilor de fierăstrău), corigăul (linia în zig-zag), ghinul (unghia) şi bradul. Scândura superioară are un brâu continuu de lănci. Fundătura (partea de deasupra portiţei) este formată dintr-o impresionantă cruce împodobită şi ea cu funia răsucită, rozete şi alte motive geometrice.
Poarta din Mârşa este foarte bogată în decor, artiştii populari folosind în acest scop toate suprafeţele care se pretează închistriturii (ornamentării). Motivele cioplite pe porţi au avut iniţial funcţii magico-mitice, de apărare împotriva spiritelor malefice şi de purificare şi punere sub semnul binelui a tot ce este dincolo de poartă: simboluri solare - cercul, cercuri concentrice, cercul tăiat de cruce, vârtejul (simbolizând soarele în mişcare), discuri, romburi flancate de cercuri şi rozete.
Funia răsucită (aspiraţia către înălţime), rozeta solară (simbolul soarelui care este văzut ca izvor de lumină şi de căldură, de care depinde însăşi viaţa, simbolizând şi nădejdea în mai bine) şi pomul vieţii sunt elementele centrale ale decoraţiilor porţilor maramureşene care, asociate masivităţii grinzilor şi a stâlpilor, dau impresia de măreţie şi durată.
Motivul dominant care simbolizează viaţa fără de moarte şi rodnicia nesfârşită este pomul vieţii, care, după tiparul traco-dacic, este reprezentat de un brad stilizat, cu rădăcini care pornesc de la baza stâlpului (ce poartă denumirea de urs).
De concepţie artistic aulică, autorul proiectului introduce două personaje simbolice realizate în basorelief pe stâlpii centrali ai porţii: o ţărancă îmbrăcată în port popular, care toarce din furcă şi un ţăran maramureşan îmbrăcat cu cojoc şi cu căciulă de blană în cap, sprijinit pe un topor, pregătit parcă să plece la pădure.
Pe stâlpul median al porţii este sculptat numele celui care a conceput-o: Traian Bilţiu Dăncuş, iar într-unul din medalioanele porţii, dictonul "Am fost şi vom fi". Din păcate, textele înscrise în alte două medalioane, deasupra portiţei, au fost radiate după 1950. Într-unul (cel mic) era numele colonelului Ioan Popovici (care a comandat realizarea porţii) şi în medalionul cel mare, numele celor şapte meşteri artizani care au executat lucrarea.