Memorial Sighet: Sala 72 - Medicina în închisoare

Una din categoriile sociale cele mai lovite de represiunea comunistă a fost aceea a medicilor şi studenţilor în medicină. Mai mult de 1,5% din numărul total al deţinuţilor politici din România au fost urmaşi ai lui Hipocrate. Cum se explică această predominanţă se poate deduce din sala „Medicina în închisoare”. Prin caracterul umanist al profesiei lor, prin jurământul care îi obliga să îşi trateze pacienţii cu egală compasiune (chiar dacă erau „duşmani ai poporului”, partizani sau fugari urmăriţi de Securitate), medicii au devenit în scurt timp ţinta predilectă şi reperul major al celor ce voiau să lichideze orice urmă de împotrivire şi chiar orice formă de neaderenţă la programul partidului. Pe de altă parte, prin cultura lor şi romantismul medicinii acelor vremi, medicii s-au angrenat fără rezerve în activitatea partidelor democratice şi au refuzat să adopte jargonul medical comunist, care tindea să „traducă” într-o ciudată limbă sovietică 34 noţiunile, fenomenele şi chiar bolile, negând tot ce era occidental.