Specificul bisericilor de lemn din zona propusă vine din discreția cu care se alatură caselor din sat. Ele împrumută de la locuință dimensiunea si materialele, dar se disting prin poziția privilegiată (pe un deal), silueta în peisaj, spațialitatea interioară, pictura murală și tehnica de construcție. Curtea, biserica și cimitirul alcătuiesc o entitate spațial-simbolică ce mărturisește valori spirituale și materiale arhetipale. De aceea valoarea nu este doar a obiectului, ci de grup și context.
Ansamblul propune un grup de biserici din sudul Transilvaniei si nordul Olteniei, a caror stare de conservare este critica. 80% sunt abandonate si o parte din cele inca active au devenit biserici de cimitir, utilizate sporadic. Lista nu este exhaustiva si se modifica permanent in functie de nevoi.
Bisericile sunt ctitorite de sateni instariti si realizate exclusiv de mesteri, cu tehnici constructive stravechi. Se afla in zone impadurite de deal sau munte, avand suprastructura, inchiderile si invelitoarea exclusiv din lemn. Sunt constructii de dimensiuni mici, cu volum simplu, dominat de un acoperis inalt, cu streasina larga. La cele din Hunedoara este omiprezenta turla peste pronaos. Planimetria, neschimbata in timp, prezinta strictul necesar de spatii aferente ritualului: pronaos, naos boltit si altar (adosat). Bisericile oltenesti imprumuta pridvorul de la locuinta taraneasca.
Unicitatea bisericilor este data de pictura interioara (pereti, bolta, iconostas). Ea este realizata fie direct pe lemn, fie pe o tencuiala de var, adesea in tehnica ’al fresco’. Ansamblul bisericilor insumeaza aproximativ 2000 mp pictura pe lemn. Pictura murala exterioara este specifica mai ales Olteniei.