Han traditional de la Tulghes (judet Harghita)

Provenit din localitatea Tulgheş, situată pe valea râului Bistricioara (pe şoseaua Topliţa-Poiana Teiului, la 18 km de renumita staţiune cu ape minerale, Borsec), hanul, transferat în muzeu în anul 1991, reprezintă una din construcţiile specifice pasurilor intracarpatice care mediau comunicaţiile (realizate, secole la rând, prin cărăuşie) între Transilvania şi Ţările Române, în cazul de faţă, Moldova.
Hanul a fost construit în anul 1922, luând locul, neîndoielnic, unui han mai vechi şi mai modest, de către un negustor grec (Gorok), la o răscruce de drumuri, în chiar mijlocul comunei.
În anul 1925 este cumpărat de prăvăliaşul german Friederich Jahrmann, care-l adaptează ca "hotel şi restaurant", funcţionând astfel până în anul 1958.
Hanul făcea parte dintr-o gospodărie complexă care mai cuprindea o şură şi un grajd, o bucătărie de vară, un gheţar şi o fântână. Construcţia hanului reprezintă o sinteză între arhitectura rurală tradiţională şi cea de influenţă orăşenească. Fundaţia, pivniţa şi soclul sunt din zid de cărămidă, pereţii din lemn, construiţi din stâlpi şi curmezişuri, între care sunt prinse scânduri, iar acoperişul, în două ape, cu învelitoarea din şiţă de brad, are timpane laterale, adăpostind un pod de mari dimensiuni.
Planul întregului ansamblu arhitectonic are forma de L; la întâlnirea celor două corpuri de clădire, în unghi, şi uşor avansat faţă de restul construcţiei, aflându-se turnul, de 10 m înălţime, care "leagă" cele două corpuri ale construcţiei, conferindu-i întregului ansamblu, monumentalitate şi un aspect aparte.
Corpul principal era format, iniţial, dintr-o sală de han (restaurant), o bucătărie şi o cameră pentru înnoptarea călătorilor.
Corpul secund, reprezentând locuinţa hangiului, cuprindea două camere, o bucătărie şi accesul la pod, pe toată lungimea faţadei având un foişor deschis, ce accentuează nota de ospitalitate a ansamblului.
Sub acest corp se află şi beciul, servind la depozitarea alimentelor şi a băuturilor. Intrarea în han se face prin uşa de la parterul turnului, iar în locuinţa hangiului, din curte, prin foişor.
Aşezat la una din intrările principale în muzeu, hanul îşi retrăieşte funcţia sa originară, servind la primirea şi ospătarea publicului vizitator, într-o ambianţă tradiţională.
Tâmplăria amplă şi bogat decorată a părţii superioare a turnului, cu cele patru ferestre, îi conferă acestuia o notă de decorativism suplimentară. În dreptul ferestrelor, în interior, era instalată o candelă aprinsă, îndeplinind rolul de far, pentru semnalizarea de la distanţă, pe timp de noapte, a existenţei hanului.