Moară de vânt cu pânze, Curcani, judeţul Constanţa - 66

Moara de vânt din satul Curcani, comuna Negreşti, judeţul Constanţa, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ea a fost achiziţionată în anul 1968 şi reconstruită în Muzeul Tehnicii Populare în anul 1970.
Ea face parte din tipul morilor de vânt cu pivot, ridicate pe soclu de piatră. Ceea ce o deosebeşte esenţial de celelalte trei mori cu pivot expuse în muzeu, este sistemul de captare a forţei motrice a vântului, care foloseşte în locul aripilor de scândură 12 aripi de pânză sub forma unor vele triunghiulare.
Acest sistem cu pânze, cunoscut la morile de vânt de tip mediteranean (Grecia, Portugalia etc.), este atestat în România numai pentru sudul Dobrogei, unde a fost utilizat la morile de vânt cu o singură instalaţie de măcinat. Pânzele triunghiulare sunt fixate de nişte spiţe solide. Numai patru din cele 12 spiţe sunt fixate însă de nadele care trec prin capătul valului, celelalte opt fiind ataşate de acesta printr-un colier de fier. Un catarg de cca. 3 m lungime prelungeşte valul. De vârful său sunt prinse cablurile ce fixează fiecare spiţă în parte, între ele fiind de asemenea legate printr-un cablu.
Transmisia şi angrenajele, ca şi mecanismul de măcinare nu prezintă principial deosebiri faţă de celelalte mori cu pivot din muzeu. Ca şi moara din Enisala, construcţia morii de formă dreptunghiulară este instalată pe un soclu din piatră. Acest soclu de formă dreptunghiulară, pe care se realizează rotirea morii, este însă, aici, umplut cu zidărie de piatră care măreşte rezistenţa pivotului central. Construcţia adăposteşte o singură instalaţie de măcinat. Pe peretele posterior este construit un balcon deschis care are montat pe partea laterală un troliu orizontal, pentru urcarea sacilor. Moara de vânt din satul Curcani este un exponat deosebit de valoros, fiind ultimul exemplar de acest tip de moară, care a supravieţuit în România până în zilele noastre.