Biserică de lemn Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Troiţă de cimitir Bezded, judeţul Sălaj

Datată la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica ilustrează, în mod deosebit, procedeele tehnice utilizate de meşterii populari la edificarea construcţiilor monumentale din lemn, sistemul constructiv fiind caracterizat prin tehnica de îmbinare a pereţilor din grinzi orizontale, cioplite şi încheiate în cheutoare dreaptă, ale căror capete, ieşite în afară, sunt profilate în trepte şi dau un efect estetic cu totul deosebit întregului ansamblu.
Totodată, biserica din Bezded oferă posibilitatea ilustrării procedeelor tehnice aplicate la realizarea bolţilor cilindrice din lemn şi a scheletelor de susţinere a turlelor înalte, caracteristice bisericilor transilvănene din lemn, conferindu-le acestora, valoarea absolută a arhitecturii populare tradiţionale.
Având în vedere planimetria monumentului - pronaos, naos şi altar - prezenţa prispei pe latura lungă a acesteia, cu accesul în interior la extremitatea vestică, forma acoperişului cât şi materialul şi sistemul constructiv - se poate face afirmaţia că arhitectura acestui edificiu de cult este în strânsă şi directă legătură cu casa ţărănească românească, indicând punctele de convergenţă, până la identificarea celor două linii de dezvoltare: este vorba de bisericile-casă, adică de acele edificii în care sunt întrunite şi contopite, în mod intim, caractere ţinând de ambele categorii de construcţii, sugerând filogeneza monumentelor de cult religios din vechea casă ţărănească.
Valoarea artistică a acestui monument constă, în primul rând, în echilibrul şi proporţia volumelor, în efectul plastic evidenţiat de sistemul constructiv, de dimensiunile şi dispunerea bârnelor, de felul în care acestea sunt îmbinate la capete şi de modul în care sunt tăiate în trepte capetele îmbinărilor.
Asemenea caselor ţărăneşti, ornamentica sculpturală a monumentului este realizată îndeosebi de stâlpii prispei şi arcadele fixate în cuie de lemn, având capetele înflorate, iar ca decor, rozeta încadrată în chenare de romburi, linii frânte şi dinte de lup.
Pictura interioară a bisericii respectă stilul iconografic tradiţional de ornamentare a bisericilor de lemn din Transilvania: chenare florale delimitează scene biblice şi laice realizate în desen sigur, cu un colorit armonios, ce acoperă în întregime pereţii şi bolţile interioare. Dintre acestea distingem, pe latura de sud a naosului, Sărutarea lui Iuda, Când au dus pe Iisus Hristos la Ana, iar pe latura de nord, Intrarea în Ierusalim. În pronaos, pe latura de sud este zugravită o scenă laică, Cătana şi Moartea, prin care se releva practicile de odinioară de prindere a flăcărilor pentru oaste, de către, cătanele austro-ungare. Tot aici este zugravită scena intitulată Pilda celor zece Fecioare, încadrată de bogate chenare florale.
Faptul că şirul preoţilor slujitori ai acestei biserici a fost deschis de Alexandru loan Pop, tatăl lui Alexandru Papiu Ilarian, creşte substanţial valoarea istorică a monumentului.