Vila Golescu

Vila Golescu, situată în Câmpulung Muscel la picioarele Carpaților, este un ansamblu arhitectural și peisager unic prin diversitatea elementelor care se găsesc aici: construcție, parc, mobilier, picturi, bibliotecă… Ea reprezintă o etapă puțin cunoscută, dar interesantă a unui turism itinerant care traversa munții între Muntenia (București, Târgoviște, Câmpulung) și Transilvania (Bran și Brașov). Această reședință încântătoare a fost construită în 1910 și este un exemplu reușit al stilului neoromânesc, cu ancadramentele de ferestre din piatră de Albești, un foișor bine proporționat și arcade armonioase, simplu decorate. Vila Golescu a aparţinut unei dintre cele mai vechi familii, a cărei istorie începe în secolul al XV-lea. Irina şi Elena Golescu, ultimele descendente ale familiei, au donat fundaţiei Pro Patrimonio casa şi toate bunurile incluse: mobilier de epocă, biblioteca, mici obiecte, covoare. Clădită în 1910 de tatăl lor, în stil neo-românesc tipic pentru această regiune, proprietatea este formată din vilă şi o mică anexă. Uşor de remarcat pe dealul care domină oraşul, clădirile sunt înconjurate de un parc terasat, excepţional, care cuprinde multe plante rare şi exotice aduse din străinătate de proprietarul casei, Vasile Golescu. Vasile Golescu, inginer absolvent al Școlii Normale de Ape și Păduri, a construit casa și parcul în terase pe un loc cu pădure naturală, din care se păstrează o porțiune în spatele casei. Ansamblul este plantat cu o remarcabilă verietate de plante și arbori și a suparviețuit războaielor mondiale și epocii comuniste mulțumită caracterului descendenților familiei, domnișoarelor Viorica și Irina Golescu – decedate în 2001. Ele au donat vila și parcul Fundației Pro Patrimonio, puțin înaintea morții, dorind salvarea ansamblului și ca generațiilor viitoare să înțeleagă mai bine istoria României. Rezultatul procesului de restaurare, care a durat cinci ani şi a beneficiat de sprijinul generos al Lafarge Romcim, este o combinaţie între casa memorială Golescu, având aproape tot mobilierul restaurat, şi o casă de oaspeţi confortabilă, cu toate facilităţile moderne, formată dintr-un hol, studio, sufragerie, bucătărie, cinci dormitoare şi trei băi. Vila este folosită şi ca loc de evenimente culturale, seminarii, lecturi, lansări etc.

In jurul aniilor 1910, inginerul Vasile Golescu absolvent al școlii „Eaux et Forêt” din Franța, transformă o coastă salbatică într-o gradină „experimentală” structurată de terase și arbori deosebiți. Puțin după finalizarea casei si a grădinii inginerul Golescu a decedat lăsînd în urma sa un patrimoniu peisager remarcabil și unic prin terasele, plantațiile, aleile din piatră de rîu.

In perioada comunista și după 1989, grădina a fost lăsată pradă uitarii și abandonului. Lipsa posibilităților financiare necesare întreținerii au avut ca efect transformarea parcului într-o pădure sălbatică care în 2001 devenise aproape impenetrabilă.

În 2002 în grădina sălbatică, misterioasă, uitată, fără alei, plantațiile remarcabile de altă data cu specii rare, aclimatizate se „topiseră” în mijlocul unei vegetații spontane.









Singurul document de arhivă legat de gradină este o listă manuscris a inginerului Golescu, ce descrie „arbori, arbuști, flori care am plantat în grădină”, o adevărată minune pentru înțelegerea spiritului în care a fost concepută, pe atunci acest parc (un adevărat teren de experimentare, de aclimatizare).