Patrimoniul Mănăstirii Cotroceni

Iisus Hristos Pantocrator, încadrat de apostoli – o icoană ce îl înfățișează pe Iisus Hristos, binecuvântând și ținând Evanghelia deschisă, așezat pe un tron aurit. În cele patru colțuri sunt reprezentate simbolurile celor patru Evangheliști (Matei – îngerul, Ioan – vulturul, Marcu – leul, Luca – taurul) iar pe laterale sunt reprezentați în medalioane ornate cei doisprezece Apostoli.

Sântul Apostol Petru, păstrătorul „Cheilor Raiului” – Icoană de iconostas, pictată pe lemn cu tempera și foiță de aur. Această icoană ar fi făcut parte, inițial, fie din iconostasul paraclisului din cadrul mănăstirii Cotroceni, demolat după 1830, fie din cel al bisericii „Sfântul Gheorghe” din hanul Șerban Vodă.

În partea superioară este reprezentat Dumnezeu-Tatăl, pe un nor.

Sfinții Sava, Spiridon, Nicolae (pe rândul de sus); Sfinții Ștefan, Stelian, Teodor monahul (pe rândul de jos) – parte dintr-o Icoană prăznicară cu dublă față, mijlocul sec. XIX. Sfântul Stelian apare ținând în brațe un copil mic, fiind considerat ocrotitor al pruncilor şi al familiei creştine. Viaţa sa de rugăciune, râvna şi iubirea de Dumnezeu l-au învrednicit de darul facerii de minuni, tămăduindu-i mai ales pe copiii bolnavi.

Intrarea în biserică a Maicii Domnului – Icoană prăznicară de școală românească, ce o înfățișează pe Fecioara Maria – copil, adusă de părinții ei, Ioachim și Ana, în biserică, fiind întâmpinați de Sfântul Zaharia.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – scenă pictată pe lemn, cu foiță de aur. Un soldat ține în mână capul tăiat al Sfântului Ioan și îl așează pe o tavă ținută de o femeie, probabil Salomeea, din dorința căreia fusese ucis Sfântul, din porunca regelui Irod.

Buna Vestire – Icoană prăznicară înfățișând Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, coborând pe raze de lumină deasupra Maicii Domnului îngenuncheate. Arhanghelul Gabriel este de asemenea reprezentat, cu crinul lui, aducând vestea cea bună, că ea va da naștere Mântuitorului.

Învierea Domnului – Binecunoscuta scenă a Învierii, redată în manieră catolică, parte a unei icoane prăznicare de la mijlocul secolului al XIX. Se pot observa noile tendințe artistice occidentale, cu elemente preluate care se regăsesc în redarea fizionomiilor, gestica personajelor, modelarea faldurilor veșmintelor, unele bogat decorate cu minuțiozitate de caligraf.

Sfinții Împărați Constantin și Elena – icoană pe lemn, în care cele două personaje sunt reprezentate conform iconografiei tradiționale, de-o parte și de cealaltă a unei cruci pe care o susțin. Sfântul Constantin poartă coroana închisă, o tunică roșie decorată cu motive florale și galoane aurii brodate cu decor vegetal. Sfânta Elena poartă coroana deschisă peste un văl, are rochie albastră, o tunică și mantie în nuanțe de roșu, cu blicuri aurii.

Una dintre cele două icoane (molenii) care încadrează Crucea Răstignirii. Aici este înfățișată Maica Domnului, cu fața îndurerată, ridicată spre Iisus, ținând mâinile împreunate la piept.

Crucea Răstignirii, ilustrându-l pe Iisus Hristor răstignit, purtând coroana de spini, la baza crucii fiind pictat „Glava Adama”. Pe brațele trilobate ale crucii, pe care sunt aplicate baghete înguste, profilate, aurite, sunt pictate simbolurile Evangheliștilor (vultur – Ioan, înger – Matei, leu – Marcu, taur – Luca), iar în spațiile create de îmbinarea brațelor crucii sunt fixate mănunchiuri de câte trei raze.

Cea de-a doua icoană încadrând Crucifixul îl înfățișează pe Apostolul Ioan, trist, cu mâna dreaptă la tâmplă. Ambele molenii sunt surmontate de câte o cruce mică, aurită, pe margine fiind aplicată o baghetă îngustă, aurită.

Pictura respectă, în linii mari, canoanele tradiționale, însă, sub influența picturii occidentale, sunt introduse și elemente noi in iconografie.

Cruce de altar (cu dublă față) – Realizată de pictorul Mihail Dragomirescu în 1878, pictată în ulei pe lemn de tei, sculptat, traforat și aurit, această cruce de altar înfățișează Mântuitorul răstignit, încadrat de soare și luna „crai nou” la stânga și la dreapta. La bază este reprezentat „Glava Adama” sub care se află semnătura pictorului și data. Pe versoul crucii se regăstește, central, o reprezentare a „Cinei cea de Taină”, înconjurată de instrumentele torturii și crucificării, iar în extremitățile trilobate sunt pictați cei patru Evangheliști (Matei, Marcu, Luca și Ioan). Crucea este bogat decorată cu sculpuri vegetale aurite, din care răsar câte patru raze.

După ce soldații turci, care au ocupat mănăstirea în 1821, în urma lui Tudor Vladimirescu, au prădat și distrus biserica și obiectele de cult, egumenii mănăstirii s-au preocupat de refacerea mobilierului și a icoanelor. S-au comandat, printre altele, un jilț arhieresc impunător, un amvon deosebit ca structură și ornamentație sau un tetrapod, realizate, cel mai probabil, de meșteri străini, dar care se încadrează în tendințele vremii din arta cultă românească, receptivă la stilurile decorației europene.
Tetrapodul este din lemn sculptat, traforat, vopsit și aurit, bogat decorat cu ornamente vegetale, executat la mijlocul secolului al XIX-lea.

Amvon – Este evidentă influența mobilierului occidental cu fondul colorat în alb și decoruri florale și vegetale aurite, cu ornamente fitomorfe, antropomorfe sau zoomorfe sculptate în alto-relief sau ronde-bosse, precum îngerii și acvila care încoronează amvonul de formă prismatică și cu frontoane clasicizante. Rame bogat sculptate și aurite încadrează și medalioanele în care sunt reprezentați Iisus Hristos și cei patru Apostoli, prin tehnica picturii în ulei.

Jilț arhieresc – Impresionant ca formă și decorație, jilțul arhieresc este susținut la bază de un soclu reprezentat de doi grifoni înaripați, auriți, ce susțin tăbliile și șezuta, ambele tapițate pe interior cu catifea purpurie, prezentând decorație sculptată numai pe partea stângă. Tetiera are forma unei semirozete, deasupra căreia se află o acvilă cu aripile deschise. Baldachinul are frontonul decorat cu franjuri de lemn sculptat și este decorat cu motive florale și vegetale.
Jilțul a fost realizat la inițiativa egumenului Mănăstririi Cotroceni, Procopie (1833 – 1838) deoarece vechiul jilț fusese ars de turci, în 1821, când ocupaseră mănăstirea.

Masă cu panou decorativ „Sfânta Treime” – Este o masă cu un blat de formă pătrată, acoperit cu o țesătură alb-gălbuie, decorată cu frunze și flori aurii și cruci roșii, care are fixat în față un panou decorat cu o sculptură înfățișând „Sfânta Treime”, în medalionul central, având la stânga și la dreapta Arhanghelii Mihail și Gavril, și dedesubt doi dragoni cu gurile deschise. Acest panou, diferit stilistic, provine de la un alt obiect.

Procovăț – Țesătură din satin roșu de mătase, pe care sunt brodate cu fir tubular de argint și argint aurit buchete de câte trei flori, dispuse în câte trei rânduri. Chenarul din satin verde este decorat cu motive florale și vegetale brodate cu fir metalic. Dublura din satin de bumbac a fost adăugată la ultima restaurare.

Cununii – acest set a fost donat mănăstirii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sunt realizate din metal ciocănit, gravat și parțial aurit, decorate cu motive florale, surmontate de câte o cruce mică ce stă pe un suport în formă de floare. Pe partea inferioară sunt incizate numele donatorilor și data: „Ana I. Constantinescu, 1899, aprilie 23” și „I. Constantinescu, 1899, aprilie 23”.

Candelă mare, încojurată de trei mai mici, din argint turnat, ciocănit, ajurat și cizelat, toate decorate cu motive vegetale dispuse vertical. Pe corpul candelei mari sunt sudate trei aplice de metal în forma unor îngeri, de care sunt fixate lanțurile, precum și trei suporturi care susțin fiecare câte o candelă mai mică. Pe gâtul candelei mare este incizată și inscripția de danie.

Tipărită la București, în 1856, Evanghelia este scrisă cu alfabetul de tranziție în limba română are 340 de pagini, 84 de file nescrise. S-a folosit hârtie din pastă mecanică și cerneală de tipar neagră și roșie. Superbele litografii sunt realizate de George Vernich, acesta împodobind fila de titlu și cei patru Evangheliști, frontispiciile, inițialele ornate, chenarele florale și titlurile.