Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”

Simfonionul „Eroica” a fost construit în 1896 la Leipzig (Germania) de către Fabrik Lochmanscher Musikwerke AG. Acţionarea aparatului se face prin intermediul unui arc care pune în mişcare de rotaţie cele trei discuri, care se rotesc simultan în aceeaşi direcţie, realizând o tridimensionalitate a sunetului. Aparatul este prevăzut la partea superioară cu ceas, respectiv la baza aparatului este plasată discoteca prin intermediul căreia se pot schimba discurile metalice.

Cutia muzicală tip orchestră, construită în 1880, în Elveția, are ca suport de înregistrare cilindrul cu pini, care, prin rotire cu viteză constantă, acţionează asupra registrului cu lamelele vibrante acordate pe note muzicale şi comandă acompaniamentul format din tobiţă şi şase clopoţei. Cutia muzicală este deosebit de atractivă prin aspectul casetei din lemn de trandafir şi acompaniamentul muzical pe care îl prezintă.

Orchestrionul „Valsonora”, care conține șase instrumente, a fost construit în 1905 de către Sächsischen Orchestrion Fabrik F.O.Glass - Klingenthal, Germania. Partea superioară cuprinde mecanismul de antrenare a cilindrului cu ştifturi şi instrumentele pe care le comandă, şi partea inferioară, în care se păstrează cilindrul de rezervă. Pe cilindrul cu ştifturi şi punţi sunt înregistrate elicoidal şase melodii. În momentul în care cilindrul se roteşte, ştifturile şi punţile pun în mişcare un sistem de pârghii care acţionează asupra instrumentelor: pian, tobe, talger, xilofon şi castaniete.

Gramofonul „Chantal”, produs în 1915 de către Fabrica Chantal din Belgia, este un un aparat cu manivelă care utilizează la redare un disc şi la care imprimarea se realizează prin vibraţiile acului, ce gravează şanţuri laterale cu adâncime constantă.

Aparat medical electromagnetic „Gray&Son" (1878-1910, Marea Britanie)
Aparatul este o trusă medicală magneto-electrică, utilizată pentru tratamentul bolilor nervoase şi a oricăror altor dureri sau nevralgii. Elementele componente sunt: o bobină de inducţie, electromagnetul şi un volant ce antrenează bobina prin intermediul unei corzi metalice. La exteriorul cutiei, frontal, se montează manivela ce se manipulează de către operator pentru generarea curentului. La capătul cutiei, în partea exterioară, se află bornele la care se conectează două fire terminate cu câte un manşon ce se aplică pe pacient. Sub fiecare manşon, direct pe piele, sunt plasaţi bureţi pentru a preveni senzaţia de înţepătură ce apare la trecerea curentului electric.

Cadran solar (aprox.1880, Franța)
Cadranul solar este realizat din marmură, are formă circulară şi este prevăzut cu lupă şi tun cu explozie (bronz). Pe cadran se disting două puncte Est şi Vest, iar în jurul acestei rozete sunt trasate orele, cu cifre romane (XII, I, II, III…, în partea dreaptă, respectiv XI, X, IX…, în partea stângă). Ceasul solar era orientat în așa manieră încât razele solare să se poată concentra în focarul lentilei, ca după câteva secunde să se producă o explozie care marca, în acest fel, ora 12.

Telefon cu baterie locală „Ericsson” (Suedia, circa 1895 - 1900)
Este un telefon de masă, cu baterie locală, montat într-o cutie din lemn, care are pictat pe partea frontală un decor din natură. În partea dreapta este plasată manivela de acționare a inductorului telefonic, iar lângă furca aparatului este plasat butonul de apel, de culoare roșie.