Nașterea Jocurilor Olimpice moderne

Povestea jocurilor antice în lumea modernă

Acest an marchează aniversarea a 120 de ani de la primele Jocuri Olimpice internaționale. Desfăşurate în perioada 6-15 aprilie 1896 în Atena, Grecia - locul de naștere al vechii Olimpiade - inaugurarea jocurilor moderne a fost o mare piatră de hotar în cultura sportului și cooperarea internațională.

Jocurile Olimpice moderne s-au bazat pe vechea Olimpiada greacă, care este documentată încă din 776 î.Hr. Timp de 1000 de ani, jocurile antice au avut loc la Olympia în cinstea lui Zeus, regele zeilor din mitologia greacă.

Organizatorii, sportivii și spectatorii jocurilor de la Atena din 1896 ar fi cu siguranță uimiţi de dezvoltarea mișcării olimpice de până atunci.

Numai în Jocurile de vară din 2012 desfăşurate la Londra au participat 10.768 sportivi (5.992 bărbați, 4.776 femei) din 204 de țări. Au avut loc un total de 302 de evenimente în 26 de sporturi.

În comparație cu jocurile din 2012, cele din 1896 s-au desfăşurat cu siguranță la o scară mai mică, dar nu mai puțin semnificativă. 241 sportivi reprezentând țările lor s-au întâlnit pentru a concura în 43 de evenimentele din 9 sporturi: Competiţii de Atletism, Ciclism, Scrimă, Golf, Tir, Înot, Tenis, Haltere şi Lupte.

Într-o epocă înaintea transportului aerian, 241 sportivi au călătorit spre Grecia cu mijloace terestre şi maritime din 14 tari: Australia, Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Franţa, Germania, Marea Britanie, Grecia, Ungaria, Italia, Suedia, Elveţia şi Statele Unite ale Americii.

Sportivi de la clubul irlandez-american Atletic, 1896.

Un loc antic pentru jocuri noi

Cu excepția maratonului, ceremoniile și evenimentele sportive au avut loc pe stadionul atenian Panathinaiko (sau stadionul Panathenaic), în fața a 80.000 de spectatori.

Stereoscop, 1895 (colecţie: site-ul istoric Frederick Douglass, US National Park Service)

Vizionarii din spatele mișcării olimpice

Mulți oameni au împărtășit viziunea de a relansa Olimpiada în epoca modernă. Încă din 1850, medicul britanic Dr. William Penny Brookes a pus în scenă Jocurile Olimpice Wenlock - competiţii locale desfăşurate în micul oraș englezesc Much Wenlock.

Fondatorul olimpic Pierre de Coubertin, în anii 1930

În 1894 a fondat primul Comitetul Olimpic Internațional [IOC], care a desemnat primul său președinte, Demetrius Vikelas, din Grecia.

Membrii primului Comitet Internațional Olimpic. Primul președinte IOC Dimitrie Vikelas este așezat în centru, la dreapta lui se află fondatorul olimpic Pierre de Coubertin.

Corpul decizional a hotărât în unanimitate ca jocurile inaugurale să se desfăşoare în Grecia, ţara de origine a lui Vikelas şi locul de naştere a Jocurilor Olimpice.

Coubertin şi-a imaginat că orașul gazdă se va schimba o dată la patru ani, pentru a aduce şi mai mult Jocurile Olimpice pe plan internaţional. După primele jocuri olimpice din 1896, jocurile au revenit în Atena doar la aniversarea de 100 de ani, în 2004.

Simboluri și ceremonii

De-a lungul vieții sale, Coubertin sa dedicat punerea bazelor jocurilor moderne. Viziunea sa este evidentă în aproape fiecare aspect al Olimpiadei moderne: de la formalitățile de deschidere și închidere, la regulile și reglementările ce privesc concurența, la aspectul simbolului și medaliilor olimpice.

Coubertin pregăteşte terenul în Atena

Inaugurarea primelor jocuri internaționale a avut loc în Stadionul Panathenaic în inima Atenei, la 5 aprilie 1896. Regele George I al Greciei (1863-1913) a prezidat deschiderea și închiderea ceremoniilor în faţa a 80.000 de spectatori.

Prima ceremonie de deschidere a jocurilor moderne a avut loc în Atena, la 5 aprilie 1896.

El a premiat, de asemenea, câștigătorul evenimentului final al jocurilor - Maratonul. Intr-o întorsătura mișcătoare a sorții pentru națiunea gazdă, învingătorul acestei curse antice a fost un bărbat grec pe nume Spirydon "Spiros" Louis. Lucrând ca transportator de apă în mediul rural, Louis nu a participat la jocuri ca atlet profesionist. Dar a părăsit jocurile ca erou național și personalitate istorică!

Ilustraţia lui André Castaigne ce surprinde mulțimea în timp ce câștigătorul Maratonului Spirydon Louis sosește pe stadion.

Primul medaliat al jocurilor moderne a fost atletul american James Connolly, care a fost câștigătorul probei de triplul salt desfăşurată în prima zi a Jocurilor, reuşind o performanţă de 13,71 metri. El a condus echipa SUA, câştigătoare a unui total de 11 medalii pentru primul loc, cel mai mare număr de medalii dintre cele 14 națiuni participante.

Grecia a câștigat cele mai multe medalii în total (46). Cu toate acestea, gimnastica a fost aproape complet dominată de germani, care au luat acasă 8 din cele 11 medalii.

Weingartner concurează la proba de gimnastică la bară, Atena, 1896. El a ocupat primul loc la această probă.

La jocurile din 1896 şi 1900, doar participanţii care s-au clasat pe locurile întâi şi doi au primit medalii. Evenimentele au avut loc pe terenul în aer liber al stadionului sub soarele intens al Atenei. Casatul de pe locul întâi a primit o medalie de argint, o ramură de măslin şi o diplomă de la Regele George al Greciei.

Astăzi, fiecare țară gazdă îşi concepe un aspect propriu al medaliilor. Cu toate acestea, medaliile pentru Jocurile de Vară trebuie să includă o reprezentare a zeiţei Nike şi stadionul Panathenaic pe partea din spate a medaliei.

Olimpicul spaniol Thaïs Henríquez cu medalia de bronz de la Jocurile de Vară din Londra, 2012. Medalia poartă imaginea lui Nike (zeiţa victoriei) iar în fundal este prezentat anticul stadion Panathenaic din Atena.

Zeița Nike este prezentată cum zboară în faţa Stadionului Panathenaic pe medaliile Jocurilor de Vară din Londra, 2012

Steagul Olimpic, proiectat în 1912 de către Pierre de Coubertin

Inelele olimpice sunt printre simbolurile instantaneu recunoscute și de durată din lume. Cu toate acestea, ele au apărut la 16 ani de la Jocurile de la Atena, când Pierre de Coubertin a schițat simbolul în antetul unei scrisori trimise către un membru al IOC în 1912. Mai târziu, el a cerut magazinul parizian Bon Marché să coasă primul drapel olimpic. De atunci acest steag a fluturat în vânt.

O cursă lungă spre egalitate

În vechea Olimpiadă, participarea a fost limitată la cetățeni liberi de sex masculin din Grecia. Acest lucru însemna că sclavii, femeile şi cetăţenii străini au fost excluşi din competiţie. Ca şi jocurile antice, la Jocurile de la Atena din 1986 femeile nu puteau participa.

Cu toate acestea, la jocurile de la Paris din 1900, femeile au fost acceptate în competiții, dar puteau participa doar la doua evenimente: tenis și golf. Charlotte Cooper, o jucătoare australiană de tenis, a câștigat primele două medalii ale Jocurilor moderne, cu victorii la simplu şi dublu mixt pentru femei.

Campioana australiană de tenis Charlotte Cooper în timpul jocului la Paris, 1900.

În 1912, concursurile de înot pentru femei au fost adăugate la program. De-a lungul secolului 20, IOC a adăugat multiple evenimente pentru femei, iar în 1991 a declarat că orice sport nou trebuie să includă evenimente pentru ambele sexe.

Legendara sportivă din SUA, Rudolph Wilma face istorie pe pista. Ea a fost primul american care a câștigat trei medalii de aur la atletism în timpul Jocurilor Olimpice de la Roma, 1960.

Boxul feminin a fost adăugat în 2012 la lista competiţiilor din Jocurile de Vară de la Londra şi a adus paritate în programul olimpic pentru prima dată în istorie.

Competiţia feminină de box din Jocurile de Vară de la Londra, 2012

Jocurile Paralimpice

În anul 1948, Dr. Ludwig Guttmann a organizat un eveniment pentru veteranii britanici răniți în al doilea război mondial. Denumite "Jocurile internaționale în scaun cu rotile", aceste concursuri au coincis cu olimpiada din Londra din acel an.

"Jocuri în scaun cu rotile", au avut loc din nou în 1952, dar de data aceasta evenimentului a inclus concurenți din alte ţări, aceasta fiind prima competiție internațională de acest gen.

Primele evenimente erau cunoscute sub denumirea de "Jocurile medievale Stoke". Acestea vor evolua în "Jocurile Paralimpice" de astăzi. Primele Jocurile Paralimpice deschise au avut loc la Roma, în 1960. De atunci, acestea au fost organizate în acelaşi timp cu Jocurile de Vară.

În timp ce sportivii cu dezabilități au jucat întotdeauna un rol esențial în Jocurile Olimpice, Jocurile Paralimpice oferă sportivilor o oportunitate unică de a străluci.

Olimpicul Billy Bridges celebrează medalia de aur a echipei de hochei Canada la Hochei în Sanie de la Jocurile Paralimpice de Iarnă din 2006, Torino, Italia.

Jocurile Olimpice au evoluat mult de la originile lor religioase și sportive antice. Jocurile s-au transformat dintr-o activitate sportivă între amatorii din mediul rural al Angliei, la un eveniment internațional conceput de Pierre de Coubertin, iar acum sunt o celebrare la nivel mondial de a concurenței pașnice, diversităţii și perseverenței.

Jocurile continuă să evolueze. Următoarea oprire în această călătorie epică va fi la Rio de Janeiro, Brazilia, în august 2016 - modul perfect pentru a marca istorica aniversare a Jocurilor Olimpice moderne.