Buff coat Buff coat (1630-1645)York Castle Museum
O scurtă privire asupra modului în care tendințele au evoluat pe cuprinsul continentului și s-au influențat reciproc
De multă vreme țările europene au fost o sursă de inspirație vestimentară una pentru cealaltă. Fiind unul dintre aspectele cele mai vizuale ale auto-exprimării, îmbrăcămintea oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care gustul și stilul au legat culturile de-a lungul secolelor. Aruncăm o privire la modul în care moda a avut un impact pe întregul continent și cum se răspândesc tendințele de la oraș la oraș prin diferite țesături, culori și tipare.
Țesăturile: secretele meseriei
În termeni generali, moda este clasificată drept stiluri vestimentare în continuă schimbare care sunt produse în masă și consumate în masă. Desigur, cu câteva secole în urmă, nu aveam Instagram sau ASOS sau un H&M în care să intri, în cel mai apropiat oraș, așa că tendințele nu se răspândeau ca incendiile de vegetație, așa cum se întâmplă în prezent. Îmbrăcămintea era făcută manual așa că realizarea ei dura mai mult, nu era disponibilă în cantitățile de azi și existau și limitări regionale: fiecare zonă avea acces doar la propriile resurse naturale, deci un anumit tip de țesătură putea să fie disponibil doar într-o anumită zonă.
Palton din piele de bivol (Din colecția de la Muzeul Castelului din York)
Creșterea comerțului de la o țară la alta a început să arate comunităților izolate anterior varietatea materialelor la ofertă și a determinat pasionații în modă în devenire să își dorească textile mai exotice pentru garderoba lor. Orașele europene, cum ar fi cele din Flandra, erau în măsură să furnizeze lână de calitate înaltă; Italia, care făcea comerț cu Imperiul Otoman, oferea materiale scumpe, precum mătasea și damascul; iar țările nord-europene, cum ar fi Scandinavia, puteau să furnizeze blănuri de lux, cum ar fi cele de zibelină, hermină și veveriță nordică. De asemenea, importante centre de comerț precum Bruxelles, Koln, Anvers, Florența, Veneția și Paris au permis transferul de coloranți, cum ar fi indigo, șofran și stacojiu. Moda începea să devină interesantă.
Culorile și primii influențatori
În vremurile medievale, culoarea era mai puțin emblema modei, reprezenta mai mult statutul și bogăția. Producția culorilor aprinse era costisitoare, motiv pentru care erau considerate apogeul luxului, apărând doar în hainele nobililor. Membrii familiei regale erau modelele acelor vremuri și când ei începeau să poarte o anumită culoare, ceilalți îi urmau.
De exemplu, când regele Ludovic al IX-lea al Franței a început să se îmbrace în mod regulat în albastru, aceasta a devenit cea mai venerată culoare a timpului respectiv. Charles Bold, care a condus drept Duce de Burgundia, un regat care cuprindea zone din Franța, Italia și Elveția, s-a folosit de apropierea de Flandra pentru a aduce haine în culori vii și luxoase la curțile sale, iar alte curți din Europa le-au imitat cu fervoare. Și despre momentul în care negrul a fost noul negru? Acest lucru s-a datorat regelui Filip al II-lea al Spaniei, care i-a convins pe ceilalți că a purta negru era la modă, pentru a stimula vânzarea de vopsea a țării sale. Elitele societății din Anglia, Germania de Nord, Scandinavia, toate au urmat exemplul.
Louis XIV, king of France (1702) de Hyacinthe RigaudPalace of Versailles
Louis XIV, rege al Franței (1638-1715), de Hyacinthe Rigaud, 1702 (Din colecția Palatului de la Versailles)
Portrait of Philip II (c.1549-1550) de Anthonis MorMuseo de Bellas Artes de Bilbao
Portretul lui Philip II, Antonis Mor, c.1549-1550 (Din colecția Muzeului de Arte Plastice din Bilbao)
Stilul extravagant al curților europene a început să se răspândească și către clasele inferioare odată ce s-a îmbunătățit aprovizionarea cu materiale și coloranți, iar moda a început să se răspândească. Orașele au început să pună în aplicare legi, cunoscute sub numele de legi limitative, pentru a încerca să controleze felul în care se îmbrăcau oamenii: reglementările au fost stabilite în Germania în perioada medievală târzie, dar au apărut și în Italia în 1157, în Franța în 1180, în Spania în 1234 și în Anglia în 1363.
În loc să reducă extravaganța îmbrăcămintei care pătrundea în clasele sociale inferioare (astfel încât țăranii să nu se îmbrace la fel ca nobilii), ei au încurajat accidental inovația în modă, din neatenție făcând cunoscute descrierile diferitelor tipuri de rochii. Astfel, îmbrăcămintea curții în Franța sau Spania avea să influențeze nobili din altă parte, din Anglia, de exemplu, iar apoi tendințele aveau să ajungă treptat la celelalte clase sociale din țară și la fel și în întreaga Europă.
Mantua Mantua (1740/1745) de Leconte (Madame)The Victoria and Albert Museum
Mantua (1), de Leconte (Madame) (Din colecția Muzeului Victoria și Albert)
Tăierea formelor
Înainte de mijlocul secolului al XIV-lea, îmbrăcămintea nu era cusută și consta doar dintr-o cârpă înfășurată pe corp. Așa că atunci când meșteșugul a început să se îmbunătățească, a permis o croitorie mai variată și mai mult spațiu de experimentat. În perioada medievală târzie, poate că nu existau exemplare din revista Voguepeste tot care să ilustreze toate aceste modele noi, dar exista literatură și poezie. Dacă se schimbau formele la o anumită curte, cum ar fi lungirea unui tiv sau accentuarea unei talii, acestea puteau fi descrise în rimă sau scrieri și transmise de oameni care călătoreau între aceste locuri. Când auzeau că undeva departe se purta un stil radical de tunică strânsă, sau când vedeau vizitatorilor exotici de la curțile străine, alții erau inspirați să experimenteze cu croiala hainelor.
Formal ensemble Formal ensemble (1790/1800) de UnknownThe Victoria and Albert Museum
Ansamblul formal (Franța, 1990/1800) (Din colecția Muzeului Victoria și Albert)
Odată cu trecerea timpului și cu apariția tiparului, a devenit mai ușoară difuzarea imaginilor cu ce erau îmbrăcați oamenii, fie prin portrete, fie prin cărți despre costume. Începea cu o nouă croială într-o țară, apoi se răspândea în alta, unde era recreată apoi cu materiale diferite sau alte culori, iar asta permitea modelor să evolueze. Trendurile au început să se standardizeze și să influențeze în același timp.
Moda s-a îmbunătățit cu fiecare invenție nouă, indiferent cât de mică: nasturi făcuți pentru elemente de fixare creative, ochelarii de vedere permiteau vederea mai bună a lucrului manual delicat, până la revoluția industrială, când pânza a putut fi produsă în masă. În tot acest timp, moda putea fi distribuită și inovată și se pot vedea stiluri asemănătoare în diferite orașe din Europa, adaptate cu diverse accente culturale.
Iată câteva exemple de evoluție a modei în Europa:
Rochie cu trenă: Franța circa 1810 și Spania circa 1820
Court train (circa 1810) de UnknownCentraal Museum
Trenă de palat, Necunoscut, circa 1810 (Din colecția Muzeului Centraal)
Court Dress (c.1820)The Kyoto Costume Institute
Rochie pentru palat, c.1820 (Din colecția Institutului de costume din Kyoto)
Costum tradițional: Grecia de Nord începutul anilor 1900 și Bulgaria începutul anilor 1900
Sarakatsani costume from Alexandroupolis, northern Greece (early 1900s)British Museum
Costum Sarakatsani din Alexandroupolis, nordul Greciei, începutul anilor 1900 (Din colecția Muzeului Britanic)
Bulgarian costume, bridal headdress (kaitsa) (early 1900s)British Museum
Costum bulgar, ornament nupțial pentru cap (kaitsa) la începutul anilor 1900
Costum bărbătesc: Suedia 1778/1785 și Anglia 1750-60
National costume, for men (1778/1785) de UnknownNordiska Museet
Costum național, pentru bărbați, Necunoscut, 1778/1785 (Din colecția de Nordiska Museet)
Man's Suit (coat, waistcoat, and breeches) (1750-60s)The Kyoto Costume Institute
Costum pentru bărbați (haină, vestă și pantaloni scurți), 1750-60 (din colecția Institutului de costume din Kyoto)
Corset: Olanda 1770/1790 și Italia 1770/1779
Corset [Netherlands] (1770/1790)MoMu - Fashion Museum Antwerp
Corset [Olanda], 1770/1790 (Din colecția MoMu - Muzeul de modă din Anvers)
Corset Corset (1770/1779)The Metropolitan Museum of Art
Corset (Din colecția Muzeului de Artă Metropolitană)
